Singuratate
Prin padurea adormita
Cufundata in tacere
Se aude cam launtric
Un antat de greiere.
Acest cantec o-nsoteste
Pe frumoasa stea abstracta
Care usor se prelinge
Raspandind lumin-antarcta.
Insa steaua cand apare
Ţaraitul melancolic
Se opreste si asteapta
Tremurand pe-un parabolic.
Si in bezn-acceia neagra
A acutei nopti tarzii
Doua priviri se patrund
Pan-adanc in temelii.
Si zambind copilareste
Unul – altuia, frumos
Ascultam cu-nduiosare
Greierul cel maiestos.
1968