Sarcasm si poate mila
Am cuprins cu sufletul intregul gand ce tresare
Am cuprins cu palmele destinul trecerii timpului
Am cazut in mrejele rasaritului de soare
Ma simt patriarh in tara ateului.
Cuvintele se rostogolesc atunci cand este mai bine
Sclipirea tacerii se transforma in iertare
Caderea totala se-asterne prin mine
Miros de tamaie in goale sertare.
Si niciodata nu gandesti ca poate nu se poate
Si niciodata cand este nu ai crezut
Si pus in fata destinului, ciudate
Iti par cararile fara inceput.
Ma lupt cu ideea ce deja ma doare
Rastorn situatii ce vor sa cada in mare
Astern fata lumii pe lungile picioare
Intrerupand festinul ghirlandelor de sare.
M-apropii de ochii ce-n soapta ii cuprind
Ramurile se-npletesc, din frunze pica roua
Vino cu mine o vreme sa nu ma mai desprind
Chiar daca ratacirea prin plete o sa ploua.
Un ras de te cuprinde, sarcasm si poate mila
Sentinta este data, ma simt complet nebun
Alerg in nefiinta calugar intr-o fila
Ingalbenita poate in margine de drum.
1991