Reflexii
Ma simt atat de singur pe pamant
Incat nu vreau nici lumea sa ma vada
Cat sunt de negru, cripta de mormant
Impodobit cu lumanari gramada
Vecinii se uitau cu sila
Isi aduceau aminte de trecut
Si nu vedeai nici nelipsita mila
Pe chipul lor pios si abatut
Si s-au pierdut in neguri cunoscutii
Au apucat sa roada dintr-o paine
Si se ascund precum cosmonautii
Intr-o capsula sigilata maine
Totul e trist in lumea disperarii
Facliile se sting in larg de noapte
Se-asterne panza vremurilor serii
Placerilor luminii din departe
Ne este frica, purul adevar
Ne inconjoara falnic din durere
Si ne uitam prin ramuri seci de mar
De mai avem in lume o parere
Si trece timpul, chipul carunteste
Se stinge lumea, merg si eu cu ea
De ce gandesc cand hidra mai traieste
De ce ma pling ca vantul in nuia
2010