Raza sperantei
Lumina mea, te prind de razele sperantei
Si te aduc la mine, caldura si sublim
Si inima se-opreste in mijlocul vacantei
Si cat mai des noi astazi in viata sa traim.
Si ma repet in vorbe, imagini necuprinse
Placerea vesniciei ne roade tineretea
Pe drum ramane viata cu scanteieri ascunse
Un vesnic esafod se-ngana cu tristetea.
Azi lumea fuge palid, se-ncrunta la oricine
Incearca sa traiasca in sirul vag de legi
Pe care randuiala le tine pentru sine
Iar noi strigam in sila si totul e sa negi.
Cadere planetara pamant si scormonite
Idei intrepatrunse de dragoste si viata
Cararile sunt pline de cusmele cernite
Altar al nazuintei pe chipul ce rasfata.
Veni-vor iara anii cand dezlegati de vreme
Ne vom raspunde sincer chemarilor divine
Acum si tineretea strafulgera si geme
Inventia naturii ce se ascunde-n mine.
Franturi de la rascrucea privirii din sublim
Arunca-n gloata alba licori inmiresmate
In viata trecem singuri si– n taina ne iubim
Iubirea noastra mare si fara de pacate.
1991