Prea
Imaginea anilor cuprinsi de tristete
Salasuieste in inimi candva unite
Din unduiri nebune rasare tristete
Cazuta in aripi cu umbre cernite.
Ratacesc in imagini de vis insalubre
Cu fapturi cutremuratoare de negru
Cortina cade pe chipuri lugubre
Nimic nu mai este integru.
Ascund speranta in urletul vremii
Nimic nu mai raspunde tacerii
Se-aprinde vraja-n virful epidermei
Un vid din prezent al caderii.
Lungimea vorbei cu sclipiri de spirit
Acum ofileste sentinta uitarii
Nimic nu mai umbla in vraja din rit
Caderea e-n marginea zarii.
Destine umile se prind de un fir
Atat de subtire si subred , sarmanul
Caci visul ne iarta ca popa cu mir
Lasat in altar cu noiamul.
In drumul terestru;imagine clara
Se prinde iubirea nascuta din noi
Cumplita e vremea uitata in vara
Pe strazi, parcuri,viata-noroi.
Prea repede uitam ca am existat
Prea repede uitam ca am umblat
Prea repede uitam ca am daruit
Prea repede uitam c-am murit.
Prea repede.