Se tot aduna peste vreme,
Splendori si cantec alinat,
Iubirea vrea ca sa ma cheme,
In vadul meu neruinat.
Am intreprins marsuri razlete,
Prin sufletul ce nu mai are,
Taria care sa ne-nvete,
Sa pretuim dintr-o chemare.
Te port cu mine prin troiene,
Si te ascult si-mi pare rau,
Si ma cuprinde blanda lene,
In chipul meu pierdut in hau.
In anii ce-au trecut grabiti,
Prin frunze trece alinarea,
Si ne-am dorit nedespartiti,
Copaci cu umeri ca si marea.
Aminte-ti mai aduci de cand,
Te ascundeam printre perdele,
Si ochii adormeau plangand,
La forma dura din zabrele.
Pretentii nu-s pe buze calde,
Se schimba norii prin rotire,
Se prelungesc figuri nomade,
Si nu gasesc nici o rostire.
Si maine zorii se arata,
In poarta vietii tale, Luna,
Cuprinde visul nou de fata.
Si-n par iti prinde iar cununa.
Ce caut eu in intuneric
Nici nu mai stiu de unde are
Atata chin in cap himeric,
Si calm si viata si rabdare.
Ce rece inima, de ceara,
E suflul tau pierdut in umbra,
Te mai cuprind in recea ghiara
A labirintului din tundra.
Incerc aducerile-aminte,
Sa le transform in desfatare,
Dar cine sa te reprezinte,
In negrul vis de neuitare.
Ce ani ce truda pentru mine,
Cuprinsi pe jalnice carari,
Am alergat prin rauri line,
Si am gasit numai erori.
Cu fruntea candida si mata,
De rece vis al alergarii,
Pierdeam surasul dintr-o data,
Si te redam ca noua marii.
Din rosu vin de intristare,
Se prinde viata cu-mprumut
Ce jalnic rol de incrustare,
Cu pietre albe din trecut.
Artist cu fulgi in hibernare,
Aduna raul din suras,
Si merge totusi pe picioare,
In hohot rasfirat de ras.
Cuvinte repezi aruncate,
In inima zdrobit-acum
Deschide aripi ferecate
In anii camuflati de fum.
Alerg prin raza dezmierdarii,
Cu sincere pareri desarte,
Si ochii in desertul zarii,
Pastreaza lumea prea departe.
Prin zumzet permanent de gaze
Ascult sublimul din trecut,
Si ma indrept spre alte muze,
De care-n taina am stiut.
Si lumea redeschide azi,
Ferestre spre un alt senin,
Te pierzi naluca printre brazi,
Cu brate pline de venin.
De vina este clipa vie,
Cand te-am cuprins in asteptare,
Si te zbateai in colivie,
Precum o nuca intr-o mare.
Cand am cules intaia floare,
Din campul verde adormit,
Am asteptat sa fie soare,
Si-asstept si-acum dezamagit.
Cand am atins cenusa alba,
A tineretii ce tresalta,
Am inteles ca nu se scalda,
In apa vie dintr-o balta.
Cand fulgi de nea priveau pe jos,
Asfaltul negru, din masina
Credeam ca vantul e frumos,
Si nimeni n-are nici o vina.
In flori pierdute intr-o glastra,
Suras ascuns in plina iarna,
Privesc neantul din fereastra,
Ce-n viata limpede se sfarma.
Un telefon rasuna-n cale,
Si buze reci raspund in soapte,
Pierdut cu sufletul n jale,
Am adormit cu ani-n poarta.
Si plec arzand de nerabdare ,
S-ajung in bolta-nsingurata,
Cu umilint-an mana-n care,
Strivise visul dintr-odata.
Alerg prin anii ce ne leaga,
Si smulg iubirii un trecut,
Pastrez prezentul sa aleaga
Un candid pescarus de lut.
Nu suntem primii in iubire,
Si nici in urma nu alerg,
Loviti in viata cu mahnire,
Pastram raceala de aisberg.
In note din album uitate,
Legam acorduri hibernale,
Pastram lumina de la sate,
Si alergam la tine-n cale.
Nu rasfoim prin agonie,
Razlete pete ce sucomb,
Intr-o perfecta armonie,
Purtata in deplin aplomb.
Ne razvratim in adormire,
Si ne trezim printre invinsi
Acum e bine printre fire,
Acoperiti de brazii ninsi.
In flori ascundem primavara,
Si alergam in pasi straini,
Si cald razbate-n aer seara,
Picioare netezi printre spini.
Cand totul e trecut in gluma,
Privind pe drumul din abis,
Cutrieram in val cu spuma,
Senine vise din iris.
Ce port in suflul meu din urma,
Nu pot sa spun pe dinafara,
Ne-ngramadim in marea turma,
Ce aplecata sta sa piara.
Din umbra recilor faclii,
Lumini de taina printre stele,
Pandesc o umbra printre ii,
Si o cuprind in brate rele.
Te caut in desis de ape,
Cu chipul tau din necuprins,
Si nimeni altul n-o sa scape,
De vantul rece si nestins.
Credeam in anii ce se scurg,
Si-n visul meu in prag de iarna,
Si am cuprins intr-un amurg,
Privirea rece ca o arma.
Legati prin pasii masurati,
De pest-un zid de observatii,
Traind in valuri, leganati,
Pastram in minte alte gratii.
Din rece vaiet in surdina,
Un scaincet verde se rasfira,
Printre frumosii din gradina,
Cu aer dulce dintr-o lira.
Ce zambet acru afisezi,
In noaptea ce se vrea uitata,
Adie vantul prin livezi,
Si te intrebi de mai esti fata.
In umbrele padurii mele,
Cand se coboara licuricii,
Uitam in clipa fara stele,
Sa ne cuprinda grija fricii.
Atitea slove aruncate,
Pe-un gind marunt in amortire,
De as putea lasa uitate,
Aceleasi patimi de iubire.
Si strofe, strofe, aruncate,
In lumea ce nu ma cunoaste,
Eram pustiul ce se zbate,
In turma ce nu poate paste.
In parul tau trecut in spate,
Se- ascund miresme din prezent,
Si te-as cuprinde cum se poate,
In tihna soarelui absent.
Voiam sa aflu necuprinsul,
Ce toata lumea il cunoaste,
Erai nascuta pentru insul,
Ce astazi turma el o paste.
Nu vreau nimic din ce a fost,
E ultima strafulgerare
Ce ma apasa fara rost,
Si am tot dus-o pe picioare.
De vrei sa stii ce-nseamna viata,
Nu te uita in clipa stinsa,
Aprinde lumanari in ceata,
Ce ne cuprinde si-i intinsa.
Prin anii mei ce stau trecuti,
Raman cu tine tinerete,
Si alta data sa te muti,
Acolo unde e tristete.
Pierduta astazi pentru mine,
Ai mai ramas doar cu trecutul,
Si te cuprind in brate fine,
De ramuri verzi, ce-alina mitul.
Cand te-am chemat din amortire,
Erai satula de prezent,
Si te uitasem in zidire,
De care altul e atent.
Ce vis de legamant de unde,
Ce serpuiesc in primavara,
Trecut prin frunzele rotunde,
Am adormit lang-o chitara.
Ce suflet candid te recheama,
Ce poti sa fii cand vrei sa faci,
Stindard in varful de reclama,
Si-n intristarea dintre maci.
Si in urma toate sunt,
Roase toale de hermina,
Am uitat ca toate-s vant
Si e rau sa fii femina.
Asezi trecutul in prezent,
Distinsa este firea ta,
Privirea cade in absent,
Si ai iubit ce nu era.
Credeam ca toate stau ascunse,
In limpezimi de falduri roase,
De lespedea cu tigve tunse,
Ce stau ranjind pe albe oase.
Ce pierd din lungul an de vise,
Ce caut eu prin luminis,
Idei desarte cu narcise,
Ce se ascund prin stufaris.
Ai tot umflat-iluzii fade,
Cu zanganit pe drumuri vechi,
Plutesti pe calea ce te roade,
Si readuci in gand, perechi.
Si-am tot vazut roind eretii
O palida faptura rece,
Ce ne petrece-n calea vietii
Pe care ani-i vrea s-onece.
E zid, e tare ca otelul,
Si se preface ca e buna,
Ne cautam cu sete telul,
Si ne trezim picati din luna.
De ghiata sufletu-i deplin,
Ascuns de umbra ca uitarea,
Asculti de nimeni pentru chin,
Si dulce esti precum e marea.
Ascunzi, si ochii te inseala,
Patrunsi de viata si sublim,
Ca fata mare, nu-i o fala,
Ca fata mica, i-un suspin.
Nu cred in nici-o tresarire,
A fost un limpede ecou,
Pastrat in taina de iubire
Ar fi pacat sa crezi ca-s nou.
Ce framantari plutesc prin pleoape,
Cu ganduri fulgere pornesc,
Eram aici, sau pe aproape,
Si te doream si te iubesc.
Pasim in ritmuri diferite,
Ne potrivim in asteptare,
Aduni sfarsitul din cernite,
Strafulgerari prin fum de care.
Final de sunet si negreala,
Ce a lovit in albul clar,
Ne place viata ireala,
Si rauri limpezi de clestar.
In pas de primavara vin,
Sa-ntunec visul ce ne leaga,
Final de sunet din senin,
In omul cu lumina vaga.
Trezesti impulsul din suras,
Si il prefaci in adormire,
Si pentru tine toate is,
Priviri in galbenele file.
Ce-am cautat, intr-un prezent,
Cand viata ani-i tot aduna,
Ieseam pe usa neatent,
Si vina o dadeam pe gluma.
Trecut prin adieri marete,
Am presimtit cum bate vantul,
Si ma intorc pe alte fete,
Cu limpezimi pentru trecutul,
Ce astazi lacrimi zamisleste,
Bobite pure prin obraji,
Acum cand dorul ne pandeste,
In fosnet si balans de brazi.
Te prind in gand cu nemurirea,
Si te admir pentru trecut,
Acum cand am trecut de firea,
Ce s-amplinit si-a disparut.
Nu am cuvinte miresmate,
Acum e totul praf si fum,
Astept prin vaile secate,
Sa plec cu dorul iar la drum.