In albul imaculat
Sa ma preling in albul imaculat al tau
Si sa culegem fructul din pomul fericirii
Sa redeschid ferestre in cerul mat si greu
Si sa adorm in brate cu zambetul durerii.
Sa bata briza serii perdeaua volburand-o
In ochi senini si candizi o lacrima de fata
Pe care deznadejdea sa piara aruncand-o
In intristarea toamnei ce-n frunze se arata.
Sa-mi legan tandru trupul in unduiri senine
Sa vezi cum primavara in toamna se preface
Sa razi in pofta faptei, furata de minune
Si sa alungi trecutul in zambete cu ace.
Pe bratele drept ramuri sa te ridici cu-n gand
Si sa alergi departe cu mine pe alei
Cu vise si noroaie cu foame de flamand
Cu fericirea noastra trecuta pe sub tei.
Imi scoate ochii clipa si ma ating de lume
Imi redescopar tinta, de sufletu-mi ma leg
Si am gresit in parte ca ma tot tin de glume
Si vina cea mai mare ca ma numesc coleg.
1984