Ganduri
Pornim cu ganduri mari prin vreme
Si pasii repezi ii oprim
La poarta fericirii terne
In care ochii se inclin.
Am tot privit in larga zare
Si am crezut ce nu vedeam
Acum ma-ntreb daca mai are
Ceva ce-n umbra nu-l stiam.
De fericire mi-am legat si ochii
Si inspre tine ma astern tacut
Privesc in tihna faldurile rochii
Pe care viata le-anegrit demult.
Eram cu gandul indreptat spre tine
Si am uitat ca nu primesti nimic
Esti rece-trista cu pareri senine
Cu tenebroase ganduri dupa dric.
Ca am pierdut in vreme camile si sirene
Ca sunt un munte palid cu gand duios si fin
Si ca arzand in mine privesc doar printre gene
Pe care cu raceala le redeschid in scrin.
Raspuns la intrebarea, ce o privesti cu sila
Este la fel de mare ca regnul animal
Trecuse vremea dulce cu aer de copila
Cand ne plimbam in voie prin raiul vegetal.
Si te-am privit in fata ca pe o mare stea
Si fara nici o grija, doar tulburat de vreme
Mi-am zis in sinea-mi proasta ca seman c-o belea
Pe care niciodata dorinta n-o s-o cheme.
Ce aiureli pe mine si-atata indrazneala
Ca se cutremur arbori ,si frunzele palesc
Ce dor marunt in anii de secol cu-mbulzeala
Imagini haituite ce din coliva cresc.
Iubire-nseamna zambet dar aruncat furis
Sa nu trezeasca certuri in lumea dinafara
Iubirea mai inseamna trairi in papuris
Cu siguranta vietii-nsirata pe o sfoara.
Ce port in mine astazi inseamna nebunie
Si sincer vreau sa vina sublimul pe pamant
Sa te privesc in voie cu falsa ironie
Un amalgam de vorbe ascunse de un cant.
Batut-am rece campii cu vorbe de-nteles
Dar cu folos la nimeni, asa ca retraiesc
Acelas cantec magic ce ne imbie-n ses
Si care niciodata nu stie ce iubesc.
Versificatii simple cu rima chiar satula
Care ne tot indeamna cu glas mangaietor
Fugim cu toti deodata in marea rea cu hula
Si ne trezim in haine de strada pe vapor.
Cenusa ridicata de vant saharian
Ne umple ochi-n lacrimi uitate pe obraz
Cuprind nemarginirea intr-un sfarsit de an
Si valul se transforma in verde si extaz.
Alerg prin nemurire si ma trezesc banal
Cu ochii pironiti pe tarmul despartirii
Nu mi-amintesc pe unde vazusem un hamal
Cu haine tremurande, o fata trist-a firii.
Privesc in departare la ochii rai si duri
Calduri cuprind trecutul si raul nu se vede
Ma legan sincer seara in moalele din nuri
Si rasfoiesc in fire prezentul ce nu crede.
De inteles se pare ca nu voi fi vreodata
Astern seninul dulce pe unda ce o port
Nu cred in nemurirea dorintei cautata
In asternutul proaspat si-n umbra de sub cort.
Se implinesc dorinte se reaprind faclii
Pe cerul deznadejdii atunci cand ne iubeam
Dorinta arzatoare in suflet de copii
Plecati in departarea ce astazi retraiam.
Degeaba caut slove si versuri sa te-nbete
Degeaba cant in umbra in frunza de alun
Dorinta e pustie si totu-I plin de sete
Caldura ma cuprinde si somnul de nebun.
E ultima idila cu zgomot de cerneala
E ultimul semnal in anii ce ne leaga
Te prinde primavara stand la fereastra goala
Si linistita verde in ochii fara vlaga.