Fum
De crezi ca-s suparat pe tine
Te-ai inselat, nimic cu rost
Am toata greata pentu mine
Stampila brut-a unui prost
Nici scoli, nici interese mari
Nici ganduri, nici pareri meschine
Intruchipam vointa lumii tari
Un simplu om uitat intre prostime
Am tot ales sa cad la invoiala
Si-n mintea slaba am purtat inelul
Credintei caste, trup de nicovala
Prostie ce uitase care-i telul
Si m-am legat de timp cu disperare
Si am cladit castele din hartie
Ma tot plimbam prin viata cu mirare
Si trupul meu duhnea numai prostie
Sa te-afisezi c-un bou in lumea mare
Ar fi dovada calitatii rele
Al ingustimii gindului carare
Trecut de prost in puntea de nuiele
Si asumandu-mi viata si conceptul
Degeaba-n cerc sa ma declar nebun
Si sa ma iau la lupta cu desteptul
Cand prostu-i prost, si-atunci cand iese fum.
2010