Dispretul lumii
E-atata grija de romani
Ca nu mai este nici tarana
Sa-ncapa in caus de pumni
Pe culmea marii in furtuna
Sperante se aprind in urna
Ce inghetata sta in rafturi
Ce complicata creste turma
De-i ocolita printre zbaturi
O alta stare se creeaza
Un alt destin se poticneste
Vibreaza vremea si aseaza
Lumina lunii ce mocneste
De ai mancare-este bine
De bautura cat se poate
Ne curge lacrima prin vene
Si ne surad batrani din sate
Te stie lumea, e om bun
Munceste, urla pe-ntuneric
In gandul multora-nebun
Si in esenta, paranoic
Atata stiu, atata fac
Nu mai astept pomana lumii
Si avansez in ritm de rac
In rasul si dispretul lunii,
2010