Disperare
Parca leaganul sufletului meu,
Coboara in groapa intunericului,
Iar inima se opreste doar putin,
Pentru a lovi din plin, tineretea.
Parca leaganul sufletului meu,
Porneste spre valea rasturnata-n albastru,
De vaiet si caldura a odihnei
Ce imi usuca buzele copilariei.
Parca dorinta se cutremura
in linistea ce ne distruge oasele
in incheieturi oarbe cu dinastii
rapuse de zambetul florilor.
Parca se rupse sansa
trecutului, cu tepi la fruntea
berbecului, din legea aspra
a nefiintei.
1990