Din mila
Atat de mila-mi e de mine
Ca nu mai stiu de ci-n s-ascult
Astept sa creasca ramuri-vine
Astept sa cred in vasul cult
Mireasma vietii salta-n izuri
La fel cum aerul ne poarta
Pe n-tinsul zarilor din rizuri
Craiasa noptilor din soapta
A fost o vreme cu noianuri
De suflet intelesuri moarte
Si asteptam ca intre chinuri
Sa infloreasca foi de carte
Sa intelegi, nu pot a crede
In mintea omului din umbra
E-atat de trist ca nu se vede
Realul sters de mana sumbra
Ai fost, n-ai fost, ce mai conteaza
Credul in tineretea mea
Am izbavit ca oaia breaza
O mare branza si-o maia
Am vrut sa-ti spun, si m-am oprit
Si gandul se ducea departe
Ce pot sa pierd dac-am dorit
Sa am o punte intre soarte
De neclintit. stiind ca pierzi
Te camuflezi in intuneric
Iar anii au taiat de verzi
Minunea lumii din generic
Macar nu-s trist, dar vreau sa stii
Ca stiu, si trupul nu-i de vina
Femeie esti, si nasti copii
Indiferent, pentru o cina
Si ce, asa am vrut atunci
Credeam ca icrele-s mai bune
Ca prostul zace intre stanci
Iar fruntea mea miroase-a prune
2010