Blanda nebunie
Blanda nebunie mare
Pe un munte plin cu soapte
Te cuprind si cu o mare
Ma desprind in calda noapte.
Ne privim si in tacere
Alungam pe drum de mare,
Luna noastra cea de miere,
Strecurata pe sub soare.
Intr-un colt nedumerirea,
Sta ascunsa si vegheaza,
Stalpii albi ce-ngroapa firea,
Legilor ce guverneaza.
Brate-ntinse spre altare,
Finisate-n alb prezent,
Totu-i falnic in chemare,
Brate-ntinse spre absent.
Te cuprind cu marginirea,
Diamantului ranit,
Te cuprind cu amintirea,
Ultimului om venit.
1990