Autoportret
Cand traiesti in minciuna, nu mai ai identitate
Cand traiesti sperand ca viata iti va da iubire
Astepti sa uite omul, sa piara intre date
Sperand ca timpul roade secrete si pieire
Toti asteptam sa piara destinul prin uitare
Ne afundam in zloata secretului de maine
Avem impresii simple, caderi de lampadare
In nelipsita umbra de amortita paine
Ce blanda esti si crezi in simpla adormire
Nimic nu este simplu in lumea cea din urma
Ca moartea e reala si viata e menire
Ce ne ascunde vesnic in nelipsita turma
Se vrea sinceritate, se vrea tacere sacra
La ce sa arda vreascuri, carbuni de carne macra
De ce ascundem mila, cand timpul trece falnic
Pe langa nemurire, fentand prezentul jalnic
De remuscari nu-i lesne, sa ne inconjuram
Mai bine toti sa moara, iar eu sa cad in roua
Si sa-mi reiau trecutul, pe care i-l uram
Am fost ce-am fost chiar daca, ma cotropise noua
Esti prost si asta, cu sila ma-ntristeaza
Ca am putut sa fiu atat de libertina
Si ai crezut in mintea, neroada si viteaza
Ca esti sfarsitul lumii legat de o tetina
2010